ganduri betive in negura biroului

fumez incet tigara si privesc pierduta catre apa lacului in care se oglinesc razele stralucitoare ale soarelui de dupa amiaza. sunt ametita de caldura, imi era dor sa ma topesc in fata lui Ra. imi imaginez ca urmez si eu pe furis traseul fumului colorat si aterizez incet pe o banca din Herastrau, cu cartea ce m-a fermecat in mana. imi desfac haina lent, iubesc cu privirea peisajul si citesc, citesc pana se intuneca si ultima raza de lumina coboara printre ramurile golase ale copacilor de februarie. Parca vine primavara. Parca nu. E ca un vis aceasta zi, si trece atat de repede. Insa trebuie sa ma trezesc pentru ca telefoanele suna, biroul ma cheama, clientii depind de mine. O sa revin in Paradis altadata..

.....



Cand ploua, zidul se lasa in jos intr-atat de mult incat poti vedea peste ceata galbuie a diminetii privelistea arsa si seaca a cimitirului. Sunt destul de multe cruci, parca ar fi la o parada, insa inegalitatea si aspectul lor formeaza un o imagine de circ. Par a fi destul de personalizate, incat fiecare prezinta ceva special. Niciuna nu se aseamana cu vreo alta surata de a ei. Intr un alt mod de a spune, sunt facute dupa chipul si asemanarea locatarilor. Frumoase si ingrijite, stau drepte in bataia ploii sau din contra, se apleaca contra vantului si din piatra sau marmura inghetata se iteste cate un smoc de muschi uscat si singur.

......



Mi-e dor sa traiesc iarasi una din zilele acelea calduroase de vara, sufocante chiar, cu aer apasator si cu soarele nemilos de arzator. sa ma ascund in spatele ochelarilor de soare, sa studiez pe furis lumea, din umbra lentilelor fumurii. sa mi transpire pielea, sa respir greu, sa vanez un colt de umbra cu pasiune bolnava. sa ma bucur de racoarea serii, sau mai bine zis, a noptii, sa ma invaluie negura de abia dupa ora 10, sa ma plimb pe strazile pustii, luminate obscur de felinare prafuite si sparte.
.....
Incerc sa nu mi fie dor, dar unele locuri imi raman intiparite-n inima. obisnuiam sa i spun "acasa", insa acum pot doar sa scriu despre oras, lumini, parfumuri sau gesturi simple care ma duc cu gandul la zilele de atunci. ce mi-am lasat acolo, copilaria, inima, un alt eu? probabil sentimentele, pentru ca nu le mai am. doar fantoma prafuita ma mai bantuie din cand in cand si soaptele ploilor ce mi imbratisau franturile de emotii.
e frig, e vant si nici nu zici ca ar veni primavara, iar mie mi e dor de valul cald al serii in care degetele se jucau prin carliontii catifelati in culori pastelate.