capsuni.

mi e atat de dor de tine. orasul pare gol fara prezenta ta. strazile nu ma mai duc la acel bloc si la acel balcon, imi lipseste teribil cafeaua de dimineata si melodia noastra. nu mai regasesc parfumul tau de capsuni pe nicaieri. nici sunetul geamului trantit de furtuna sau al picaturilor furioase ce se lovesc de sticla murdara n o sa l mai aud. zilele acelea le as retrai la nesfarsit..

atingeri.

si curg picaturile in valuri mici si repezi, ca niste atingeri racoroase, binevenite, apasate parca cu forta buricelor degetelor. 
fumul intra iar in organism iar porii tai il absorb cu sete. mi e dor de acel balcon si de ploaia care il bantuia. cafeaua de dimineata si tigarile noastre si parfumul de capsuni. 

mereu.

si ti vad privirea peste tot. si cand pleoapele mi se zbat frenetic, tot chipul tau cu surasul acela tipic tie il am intiparit pe retina. mereu, oriunde, oricand. suna ca un cliseu, dar spune mi ceva ce nu este. t simt inainte  sa adorm, cum iti treci buricele degetelor peste pielea mea adormita, tachinandu ma incet. imi vine sa te musc dragastos, jucaus, sa ma uit la tine tandru, sa vad cum imi zambesti si ma tragi mai aproape. 

parfum.

acelasi parfum se odihneste pe acelasi tricou. isi scoate inelul in timp ce o briza rece ii mangaie obrajii umezi. zambeste trist, apoi incepe sa rada. amuzamentul dureaza pana o noua furtuna de lacrimi ii tasneste din inima crapata. lasa, maine va fi mai bine. 
...
parfumul n a disparut nici acum. tricoul e rupt si murdar, inelul inca salasluieste pe degetul ei, lasand o urma verde, coclita, fara succes de a o indeparta vreodata. 

restless heart syndrome

si o sa raman singura in orasul asta pustiu, uitat de lume, unde doar suierul prafului inecacios purtat de vantul taios imi va mai urma pasii. o sa trag insetata din tigara si o sa mi umplu plamanii cu tutunul asfixiant. o sa fie prea cald, atat de sufocant incat pielea va fi mai lipicioasa decat mierea. o sa stau singura, pe marginea drumului, cu farame de urme uscate de lacrimi pe obraz. gura imi va fi sarata. ochii rosii, lasati. eu voi exista, dar nu voi mai trai..

tigari si dus rece.

picaturi reci, ca niste mici cuburi de gheata imi aluneca repezi pe ceafa, prin ceata albastruie a fumului de tigara, crestandu mi parca rani adanci in sufletul degerat.trag cu sete din havana si simt cum ma arde incet, pavandu si drumul pana in plamani. e un sentiment racoros si totodata fervent, ca o indiferenta pasionala, ca o lupta acerba intre nepasarea aparenta si interesul aproape incontrolabil de patimi incatusate. tigara se stinge, incet, asa cum ii este si soarta: efemera.crezi ca va dura pentru totdeauna, incerci sa traiesti la maxim fiecare fum, dar in goana aceasta uiti sa vietuiesti in prezent si nu simti cu adevarat nici viitorul, nici actualul. existi degeaba. 
[...]
stau intinsa in pat, cu tigara aprinsa din nou. desi e intuneric, zaresc fumul printre pleoapele intredeschise. imi imaginez ca atunci cand dispare in neant, nu  piere cu adevarat si iti intra in ganduri, iti controleaza visele si asa un fragment din sufletul meu ars isi depune scrumul in cotloanele memoriei tale, intiparindu se drept o amintire vesnica. dar nimic nu dureaza pentru totdeauna si totul e trecator. as vrea macar un gand sa ti prind in zbor, un pasaj din visul tau, sa vina inapoi odata cu fumul de tigara, sa l pot inspira adanc, imprimat in mine. dar eu vreau prea multe..

there s something in the air.

e ceva in aer.traiesc in ireal,mereu..mi se pare totul un vis.trebuie sa fie.stau intinsa pe spate,cu mainile proptite sub cap.privirea imi poposeste pe chipul tau.iti vad iarasi surasul,dar e schimbat.nu mai e acelasi zambet fara griji,ce mi incalzea ramasitele sufletului ars.acum te uiti cu niste ochi pierduti,ce nu mi mai oglindesc chipul indragostit,ci doar o urma a ceea ce a fost.a inceput si ploaia,insa am impresia ca plang copacii.curg picaturi mici,din ce in ce mai repede si grele,apasatoare,ce indeparteaza toropeala apasatoare a caldurii,inlocuind o cu fiori reci ce mi strabat corpul amortit.mi e frig,cred.nimic nu mai e sigur.sentimentele au disparut.inchid ochii si ma las in voia sortii.ma las sa mor,pentru ca nu mi a mai ramas nimic..nimic.poate ma asteapta renasterea.poate..nu.nu..nu toti renastem din durere.