picaturi reci, ca niste mici cuburi de gheata imi aluneca repezi pe ceafa, prin ceata albastruie a fumului de tigara, crestandu mi parca rani adanci in sufletul degerat.trag cu sete din havana si simt cum ma arde incet, pavandu si drumul pana in plamani. e un sentiment racoros si totodata fervent, ca o indiferenta pasionala, ca o lupta acerba intre nepasarea aparenta si interesul aproape incontrolabil de patimi incatusate. tigara se stinge, incet, asa cum ii este si soarta: efemera.crezi ca va dura pentru totdeauna, incerci sa traiesti la maxim fiecare fum, dar in goana aceasta uiti sa vietuiesti in prezent si nu simti cu adevarat nici viitorul, nici actualul. existi degeaba.
[...]
stau intinsa in pat, cu tigara aprinsa din nou. desi e intuneric, zaresc fumul printre pleoapele intredeschise. imi imaginez ca atunci cand dispare in neant, nu piere cu adevarat si iti intra in ganduri, iti controleaza visele si asa un fragment din sufletul meu ars isi depune scrumul in cotloanele memoriei tale, intiparindu se drept o amintire vesnica. dar nimic nu dureaza pentru totdeauna si totul e trecator. as vrea macar un gand sa ti prind in zbor, un pasaj din visul tau, sa vina inapoi odata cu fumul de tigara, sa l pot inspira adanc, imprimat in mine. dar eu vreau prea multe..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu