cred ca "sfoara" se numea jocul acela, nu mai tin minte exact.
amintirile copilariei mi se perinda intr-un vartej incetosat momentan.
te vad pe tine tragand de un capat al sforii. ma vad pe mine, cu apele
siroaie curgand lac pe pielea infierbantata. desi imi pun toata forta si
concentrarea in acest act obositor, este inutil si eu cad precum un
copil mic. tu spui 'asta e, ne mai jucam si data viitoare'. eu ma ridic
si mi scutur praful de pe croiala blugilor si plec sa mananc un
biscuite. numai ca eu nu sunt copil iar biscuitele e inlocuit de
nicotina. oricum, ce mai conteaza ca ma otravesc cu vise sau cu
tigari..mi-e totuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu