vreau sa scriu, dar sincer, habar n am ce. vreau sa ma descarc cu totul, sa las aici frustarile si energia negativa si sa raman goala, fara niciun feeling, zambind si trecand mai departe. ultima parte oricum o fac zilnic dar pula mea. pana si culoarea parului mi se duce , incetul cu incetul, la fel ca si cheful de viata. si trag de toate, trag sa nu cedez si tot cad, fir ar mama ei a dracu de viata. serios, cand naibii o sa se opreasca toate? de ce iti pica 50 de cacaturi in cap in aceeasi saptamana?! numai ploaie, numai frig, numai munca si facultate si fara viata sociala. singura persoana (si da, e o persoana) care nu o aud urland secunda de secunda e pisoiul meu. macar el vine la sfarsitul zilei, cand ma pun in pat, se cuibareste la pieptul meu si isi asteapta portia de mangaieri, adormind cu mine in brate. el toarce si atat.
zilele trec asa de greu si nici nu mai stiu ce mai astept sau pentru ce dracu mai suport. nici nenorocita aia de cafea nu apuc sa mi o mai beau ! mereu si mereu aceleasi porcarii, aceleasi oale sparte, aceleasi vorbe goale. 'suporta, ina, ca va fi bine. ca ASTA E.' pai, dupa cum zicea teo, concluzia romanilor : asta e, ca alta n o putea fi. sau ceva de genul. sunt prea obosita ca sa mai pun ordine in ganduri si nu prea stiu daca are vreo logica postul asta. ba are intr un fel, pentru ca m am saturat sa mi storc mintea pentru ceva artistic. imi bag picioarele si n arta si n (aproximativ) tot. acum miauna pisica, semnal ca tre sa plec. miau si voua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu