..si ti mai aprinzi o tigara.

E frig si e moarte si tigara se stinge. Stiu, e macabru, nu? E o moarte lenta, psihotica, de a dreptul obsedanta. Simti cum lanturile te cuprind, dar nu te mai lupti pentru a scapa. Te eliberezi usor, ca un fulg si iesi in aerul rece al noptii precum o fantoma, bantuind singuratic strazile cuprinse de ceata sufocanta. E toamna, dar parca timpul s a oprit iar amintirile calduroase ale verii par atat de indepartate ca intr un vis pe care nu ti l mai amintesti decat in fragmente. E vant, oare? Nu simti. Sunt stele pe cer? Nu te intereseaza. Scoti bricheta din buzunar si ti aprinzi o tigara. Incerci sa reinvii o data cu flacara aprinsa, dar la primul fum deja sentimentul s a dus. Esti tu, in singuratate, pe strazile pustii. Te simti chiar comfortabil asa, iar vederea unei alte fiinte umane trecand incet pe langa tine te face sa vrei s o omori. Ai sentimentul ca iti fura aerul, ca iti invadeaza cu obscenitate singuratatea. Ce drept ai tu, straine, sa mi intrerupi sirul gandurilor, sa ti strecori pe furis imaginea in mintea mea, sa mi acaparezi atentia chiar si pentru cateva secunde? Simti cum te cuprinde ura, cum te mistuieste pe de a ntregul, cum iti doresti sa torturezi lent si profund persoana. Te vezi infigand adanc taisul ascutit al unui cutit in gatul ei, cum perforezi ca un artist pielea subtire, cum sangele izvoraste in firisoare din ce in ce mai mari si si croieste drum catre pieptul acesteia, imbibandu se in materialul rece al bluzei si inghetand in particule mici si rosiatice. Se incheaga usor in firele de par si se amesteca cu frunzele uscate, tomnatice si cu praful inecacios de pe pavaj. Ochii ii sunt deschisi, parca a mirare, privirea fiindu i atintita catre cerul instelat. Atunci de abia observi sclipirile indepartate si te trezesti. Scoti mental cutitul si inspiri adanc. Strivesti mucul de tigara cu indiferenta si revii la normal. Respiri, inspiri si ti mai aprinzi o tigara.