acelasi parfum se odihneste pe acelasi tricou. isi scoate inelul in timp ce o briza rece ii mangaie obrajii umezi. zambeste trist, apoi incepe sa rada. amuzamentul dureaza pana o noua furtuna de lacrimi ii tasneste din inima crapata. lasa, maine va fi mai bine.
...
parfumul n a disparut nici acum. tricoul e rupt si murdar, inelul inca salasluieste pe degetul ei, lasand o urma verde, coclita, fara succes de a o indeparta vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu